Visul este o răscruce interioară unde răsună tot zbuciumul vieţii. Imaginaţia este una din formele îndrăznelii umane.
Viaţa conştientă nu este destul de bogată pentru a epuiza omenescul; există în fiecare dintre noi posibilităţi cărora nu li se va oferi nici un prilej de dezvoltare şi am rămane străini de o bună parte din darurile şi abisurile din noi, dacă existenţa noastră nu ar avea alt câmp de manifestare decât cel al unei diurne; avem din fericire visele care să imbogăţească nemărginit această experienţă.
Toate visele se numesc utopii...pâna se realizează. Din acel moment se numesc experienţă.
Mă întreb dacă ceea ce imaginez, pornind de la un fapt adevărat, nu e mai important decât realitatea, fără să corespundă acelei realităţi.
Orice epocă a gândirii umane s-ar putea defini, cu destulă profunzime, prin relaţiile pe care le stabileşte. Cunoaşterea superioară provine din miile de senzaţii lăuntrice, al căror fascicol convergent este imaginaţia, adevărată facultate centrală; ea produce nu numai imaginile, dar şi sunetele, cuvintele, semne şi sentimente pentru care adesea limbajul nici nu are cuvinte să le numească
O iluzie doar atât este frumoasă, cât timp nu este considerată drept iluzie, ci drept adevăr.
Viaţa conştientă nu este destul de bogată pentru a epuiza omenescul; există în fiecare dintre noi posibilităţi cărora nu li se va oferi nici un prilej de dezvoltare şi am rămane străini de o bună parte din darurile şi abisurile din noi, dacă existenţa noastră nu ar avea alt câmp de manifestare decât cel al unei diurne; avem din fericire visele care să imbogăţească nemărginit această experienţă.
Toate visele se numesc utopii...pâna se realizează. Din acel moment se numesc experienţă.
Mă întreb dacă ceea ce imaginez, pornind de la un fapt adevărat, nu e mai important decât realitatea, fără să corespundă acelei realităţi.
Orice epocă a gândirii umane s-ar putea defini, cu destulă profunzime, prin relaţiile pe care le stabileşte. Cunoaşterea superioară provine din miile de senzaţii lăuntrice, al căror fascicol convergent este imaginaţia, adevărată facultate centrală; ea produce nu numai imaginile, dar şi sunetele, cuvintele, semne şi sentimente pentru care adesea limbajul nici nu are cuvinte să le numească
O iluzie doar atât este frumoasă, cât timp nu este considerată drept iluzie, ci drept adevăr.
4 comentarii:
Spui multe despre vis, liberatatea pe care o ai imaginandu-ti. Dar e atata cerebralitate in vorbele tale...ai ceva vocabular neologic, intr-adevar. Daca iti extinzi blog-ul s-ar putea sa descopar un intreg sistem de gandire. Dar esti simpatic, asa "profund"...
Poate le stii, dar vreau sa-ti scriu totusi cateva versuri din Radu Gyr. Visul este puterea manifestata pe care realitatea ne-o respinge:
"Infrant nu esti atunci cand sangeri,/nici ochii cand in lacrimi ti-s/Adevaratele infrangeri,/sunt renuntarile la vis."
visul cred eu ca este implinirea viitorului in clipa din prezent. cand ne implinim visul este ca si cum ai face un lucru de doua ori.odata imi fauresc un vis pe care-l si vad ca implinit dar nu am dus lupta cu mine cu altii pt a-l face sa semene cu imaginatia mea si pe urma la implinirea lui trag numai o concluzie ca da asa este cum am vrut.deci nu mai apare asa de atractiv ca imaginatia visului in sine.sunt multe lucruri pe care zic eu ar trebui sa le lasam intro faza de proiect pt a nu ne dezamagi pe noi prin implinirea lui.
pe rand....sa incepem cu imaginatia......e o chestie pe care o avem cu toti....depinde de noi daca stim sa o folosim sau nu.
Iluzie....hmmm.....probabil ca pt uni are o mare legatura cu visul...printe uni ma aflu si eu...
Poate ...dura o viata sau ao secunda...se poate imprieteni foarte repede cu visul.....oricare ar fi el.....si cu toate astea..imaginatie,iluzia si visul...pot fi..separate si totodata una si aceasi......
Să nu ne lăsăm niciodată pradă iluziei, dar să nu încetăm niciodată să visăm.
Trimiteți un comentariu