joi, 24 mai 2007

Paradoxul

Un text de Octavian Paler (n.2 iulie 1926-d. 7 mai 2007)
Paradoxul vremurilor noastre în istorie este că avem cladiri mai mari, dar suflete mai mici;

Autostrazi mai largi, dar minţi mai înguste. Cheltuim mai mult,dar avem mai puţin; cumpărăm mai mult,dar ne bucuram mai puţin.

Avem case mai mari, dar familii mai mici.

Avem mai multe accesorii,dar mai putin timp;

Mai multe funcţii,dar mai puţină minte,mai multe cunoştinţe, dar mai puţină judecată,mai mulţi experţi şi totuşi mai multe probleme,mai multa medicină, dar mai puţină sănătate.

Bem prea mult,fumăm prea mult,cheltuim prea nesăbuit,râdem prea puţin,conducem prea repede, ne enervam prea tare,ne culcam prea tarziu…

Ne sculăm prea obosiţi,citim prea puţin,ne uităm prea mult la televizor şi ne rugăm prea rar.

Ne-am multiplicat averile,dar ne-am redus valorile.

Vorbim prea mult,iubim prea rar şi urâm prea des.

Am învăţat cum să ne caştigăm existenţa,dar nu cum să ne facem o viaţă.

Am adaugat ani vieţii şi nu viaţă anilor.

Am ajuns pâna la lună şi înapoi,dar avem probleme când trebuie să traversăm strada să facem cunoştinţă cu un vecin.

Am cucerit spaţiul cosmic,dar nu şi pe cel interior. Am facut lucruri mai mari,dar nu mai bune.

Am curaţat aerul,dar am poluat solul.Am cucerit atomul, dar nu şi prejudecăţile noastre.

Scriem mai mult,dar învaţăm mai puţin. Plănuim mai multe,dar realizam mai puţine. Am învatat să ne grăbim,dar nu şi să aşteptăm.

Am construit mai multe calculatoare: să deţină mai multe informaţii,să producă mai multe copii ca niciodată,dar comunicam din ce în ce mai puţin.

Acestea sunt vremurile fast-food-urilor şi digestiei încete; oamenilor mari şi caracterelor meschine; profiturilor rapide şi relaţiilor superficiale.

Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri,dar mai multe divorţuri,case mai frumoase, dar cămine destrămate.

Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,scutece de unică folosinţă, moralitate de doi bani, aventuri de o noapte… corpuri supraponderale şi pastile care îti induc orice stare de la bucurie la linişte şi la moarte…

Sunt nişte vremuri în care sunt prea multe vitrine, dar nimic în interior.

Vremuri în care tehnologia îţi poate aduce această scrisoare şi în care poţi decide fie să împărtăşeşti acest punct de vedere,fie să ştergi acest mesaj.

Aminteşte-ţi să petreci timp cu persoanele iubite,pentru că nu vor fi langă tine o eternitate.

Aminteste-ţi să spui o vorbă bună copilului care te venerează, pentru că acel copil va creşte curând şi va pleca de langă tine.

Aminteşte-ţi să-l îmbrăţişezi cu dragoste pe cel de langă tine pentru că aceasta este singura comoară pe care o poţi oferi cu inima şi nu te costă nimic.

Aminteşte-ţi sa spui te iubesc partenerului şi persoanelor pe care le îndrageşti, dar mai ales sa o spui din inima. O sarutare şi o îmbraţişare vor alina durerea atunci cand sunt sincere.
Aminteste-ţi să-i ţii pe cei dragi de mâna şi să preţuieşti acel moment pentru că într-o zi acea persoană nu va mai fi langă tine. Fa-ţi timp să iubeşti,fă-ţi timp să vorbeşti, fă-ţi timp să împartaşeşti gândurile preţioase pe care le ai. Tuturor prietenilor mei,va multumesc că existaţi!