luni, 26 martie 2012

De ce avem 10 numere?

Mă gândeam zilele astea de ce avem doar 10 numere? 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
De ce avem doar 10 simbolizări și nu 16? Încearcă sa te gândești puțin la asta.

Fiecare sitem de alfabetizare are destul de multe litere distincte, de ce nu și în matematică la fel de multe?

Sigur, te poți documenta în legătură cu aparitia lor și semnificațiile sacre care le pot avea însă întrebarea mea rămâne. De ce am ales noi ca umanitate doar 10 reprezentari grafice ca limbaj matematic?

Răspunsul meu e urmatorul:

Încă de cand suntem la începutul vieții simțim ca avem 10 degete, pe măsura ce ne dezvoltăm obținem o dexteritate mai buna a lor. Primii oameni aveau nevoie să țină o evidență a bunurilor. Cum scrisul și matematica așa cum o știm noi acum a evoluat în timp, predecesorii noștri au cautat sa aibă o unitate de raportare mereu constantă și disponibilă în orice instantă.

De aici cred ca a apărut baza 10, de la cele 10 degete ale mâinii. Ați spune, bun 10 degete ar trebui sa fie 11 simboluri nu? Așa m-am gândit și eu, însă să luăm în calcul si abilitatea noastra instinctivă de a eficientiza.

Persoana care a venit cu ideea de a numi suma degetelor de la 1 la 9, tocmai în urma acestei observații a ajuns la concluzia că nu ar fi deloc eficient să fie 11 simboluri.

Cred ca a plecat de la întregul de 10 degete și a observat că scăzând o unitate poate denumi specific fiecare din diferențele până la 1, pentru a nu fi necesar să spună de ex. 8 sub forma 1 1 1 1 1 1 1 1.

Probabil a observat că dacă mai adaugă la ceea ce ar fi numit 9 o unitate ar obține întregul, dar în același timp, că dacă scade de la întreg ceea ce ar fi numit 1 rămâne cu nimic.

Din acest spirit de a face mai eficient sistemul de calcul nu mai creeaza un nou simbol ce ar fi denumit întregul și un altul ce ar fi denumit absența lui.

Găsește mai util să spuna absenta întregului 0, iar prezența totală a întregului să o obțină prin combinarea a ceea ce reprezintă ultima parte din întreg 1 și lipsa totală a lui 0, astfel ia naștere asocierea 10, un fel de plinătate a nimicului.

vineri, 20 ianuarie 2012

Discutie

Am găsit pe următoarele de mai jos sub forma unei discuții aparente

Inima : Sunt rănită din nou .



Stomacul : Simt fluturași pentru nimic .




Ochii : Plângem din nou .




Creierul : V-am avertizat, idioților.



Ce ușor caută inima să iubească și vrea sa creadă ca poate deveni reciproca cu orice persoana intră în contact.

Senzația stomacului cum că ar avea fluturi nu o găsim decât atunci când atenția o canalizăm deja asupra unei persoane anume.

Lacrimile pot fi de fericire sau de durere, ele ne aduc aminte de ceea ce ne dorim și suferința prin care trecem până ce reușim să o dobândim. 

Găsesc că nu de puține ori ne-am dat seama ca au fost acele momente din viață în care puteam fi mai cerebrali pentru a evita mai multă suferință. De aici învățăm totuși ca orice rană vindecată deși lasă câteodată cicatrice rămâne o lecție învățată.