Sunt confuz, sincer vreau sa inteleg de unde a venit Dumnezeu?cum pot argumenta ca o figura spiritual, o forta spirituala ar poata avea un impact asupra unui Univers material ?
Teoria cea mai larg acceptata cum este cea a unui Big Bang, desigur mai sunt si altele, insa sa ne axam pe cea mai populara. Conform teoriei Big Bang, dintr-o singularitate in urma unei explozii ia nastere cee ace noi numim acum Universul care este in continua expansiune, ce lasa impresia a fi infinit.
Intrebarea "De unde a venit Dumnezeu?" aduce cu sine asumptia ca poate ma gandesc la un dumnezeu gresit. Cel putin asta arata ca dumnezeul la care ma gandesc nu este acelasi Dumnezeu din Biblie. Pentru ca Dumnezeu din Biblie nu este afectat de timp, spatiu sau materie.
Daca El este afectat de timp, spatiu sau materie nu este Dumnezeu.
Timpul, spatial si materia este ceea ce noi numim un continuum; toate trebuie sa intre in existenta in acelasi instanta, din asta este compus Universul. Spun asta pentru ca daca ar fi materie si nu am avea un spatiu – unde am pune aceasta materie? Iar, daca ar fi materie si spatiu insa in afara timpului – cand am plasa acasta materie?
Nu se poate sa avem timp, spatiu si materie independente unele fata de celelalte – ele trebuie sa intre in existenta in mod simultan.
Biblia ne raspunde la aceasta dilemma prin 8 cuvinte: La început (aici e timpul) a făcut Dumnezeu cerul (spatiul) şi pământul(materia). Facere 1,1
Deci avem timpul, spatiul si materia, trinitatea trinitatilor.
Timpul este trecutul, prezentul si viitorul.
Spatiul este tridimensional lungime, latime si intaltime.
Materia are starea solida, lichida si gazoasa.
Deci o trinitate a trinitatilor create instantaneu, si Dumnezeul care le-a creat trebuie sa fie in afara lor.
Daca este limitat de timp nu este Dumnezeu. Asa cum tipul care a creat acest calculator nu este in calculator, nu fuge acuma prin el ca sa schimbe secventele care listeaza afisarile de pe monitor. Dumnezeul care a creat acest Univers este in afara lui. El este deasupda lui, dincolo de el, in el, prin el, nu este afecta de el.
Asa ca revin la idea, sau conceptul ca o forta spirituala nu ar putea avea nici un efect asupra unei entitati materiale(Universul). Banuiesc ca este cam la fel ca ceea ce ar trebui sa ne explicam prin relationarea la ce se petrece in capul nostru; la sentimente, emotii: ca iubire, ura, mandrie, invidie, gelozie si rationalitatea in general. Vreau sa spun ca daca creierul meu, care este un amestec aleatoriu de chimicale, formate accidental dealungul a mii si milioane de ani...cum pot sa ma incred in propriile procese de a rationaliza? In gandurile pe care le gandesc?
Intrebarea de unde a venit Dumnezeu? aduce supozitia ca Dumnezeu este un dumnezeu limitat – si acolo este si problema.
Dumnezeul in care cred eu, Dumnezeul pe care eu il venerez nu este limitat de timp, spatiu sau materie.
Daca as putea sa il fac sa incapa pe Dumnezeu, cel Atotputernic si infinit, in mintea mea de cateva kilograme, El nu ar merita sub nici o forma sa fie venerat ca Dumnezeul meu.
Asa ca Acesta este Dumnezeul pe care eu Il venerez. Cel care este mai presus de tot si de toate. Care din iubire a ales sa ne aduca in fiinta. Dumnezeul care nu a ezitat pe Fiul sau Cel unul nascut sa il dea mortii ca noi sa inviem din moartea pacatelor. Dumnezeu care ne asteapta toata existenta noastra sa ne indreptam pasii catre nemurire. Dumnezeu care vrea sa fim asemenea Lui. Dumnezeu care ne are in gruja indiferent de cine suntem, ce am facut si ce devenit. Dumnezeu care nu ne impune nici macar sa ii recunoastem existenta.
