Priveşte şi ascultă tot, dar ţine seama de ceea ce spui şi de ceea ce faci. Tu trebuie mai ales să faci ceea ce nimeni n-ar putea face în locul tău. Un om trebuie judecat în ansamblul principiilor sale sau ale caracterului său.
Când ţi se cere un lucru pe care n-ai putea să-l faci, să refuzi scurt, fără să laşi nici o nădejde falsă. Să dai repede ceea ce vrei să dai. În felul acesta vei cuceri harul refuzului şi harul binefacerii, îndoită probitate oare pune minunat în valoare un caracter. Nu ştiu dacă nu ni se poartă mai multă pică pentru o speranţă dezamăgită, decât recunoştinţă penru un bine.
De multe ori e o datorie sa vedem în culori mai negre decât e de fapt; pentru ca din această vedere să izvorască o luptă mai hotărîtă pentru mai bine.
Chiar şi atunci când faci aprecieri, pozitive sau negative, despre un om, despre faptele sau opera lui, nu uita că acestea sunt implicit şi un certificat ce ţi-1 dai cu privire la puterea şi nivelul propriului tău spirit critic. Prin orice critică cu privire la altul, trădezi într-un fel cine eşti şi unde stai.
A da din coate nu e cu nimic mai uman decât a da din coadă.
Prefer să fiu alături de frumos, chiar dacă lumea s-ar dovedi atât de vicisnică încât frumosul să nu mai poată trăi în mijlocul ei. Prefer să fiu de adevăr, chiar dacă lumea urmezează minciuna.
3 comentarii:
Este un "ego" si un Narcis pe aici, chiar daca n-as sti ca este Robert, as sti ca e un barbat. Condamni cam mult, dar imi place sa vad atitudine, un mic salt peste comunul "cuminte".
Asta da tarie de caracter!...dar acei oameni de care vorbesti sau faci aluzie, si anume, noi cei care luptam impotriva miciunii, a prostiei, a inculturii...SUNT ATAT DE RARI....caci se pierd si ei printre ceilalti oameni banali...stau si ma gandesc oare generatiile care vin in urma noastra ce vor aduce?Ma gandesc prea departe?Vreau sa imi asigur un viitor?Nici vorba, eu sunt omul care traieste clipa!Sunt inca unul care se zbate pt. binele lumii asteia...si care spera intr-un nou rasarit!
Zic că-i mai bine să nu condamni, pentru că nu ştii niciodată dacă nu vei cădea în aceeaşi ispită în care a căzut şi acel pe care-l judeci. E de datoria noastră să-l ajutăm pe cel căzut să se ridice, dar trebuie să ne ţinem şi noi tari, ca să nu ne tragă şi pe noi la păcat.
Trimiteți un comentariu