Ce este dragostea?
Nevoia de a ieşi din tine însuţi
Iubirea este cea mai mare dintre tristeţile umane, deoarece este efortul suprem pe care omul îl încearcă pentru a ieşi din singurătatea fiinţei sale lăuntrice.
Caracterul iubririi adevărate are multe asemănări cu copilăria: necugetarea, imprudenţa, risipa, râsul şi plânsul sunt aceleaşi.
Omul are nevoie de dragoste...Viaţa fără duioşie şi fără iubire nu e decât un mecanism uscat, scârţâitor şi sfâşietor.
7 comentarii:
Spunea Constantin Noica despre dragoste ca "este placere de durere si cautare de negasire".
intr-adevar asa e cu iubrea. frumos blog :)
"Dragostea este sentimentul cel mai maret, care face minuni, care faureste oameni noi, creeaza cele mai mari valori morale." - A. S. Makarenko
Ce cuvinte mari si totusi ceea ce conteaza cel mai mult este pragmatizarea acestui sentiment existential. Iubirea se contureaza ca extensie a unuia inspre celalalt, trairea vietii celuilalt ca si cum ar fi a ta, e un joc in care ambii pot castiga. Doar o viata traita pentru altii este o viata cu adevarat traita, fara a astepta vreodata ceva in schimb. Sa ne permitem luxul de a fi risipitori cu iubirea noastra!
Ma intreb unde-i zambetul tineretii, jocul sufletului de care vorbeai, printre-atatea vorbe mari, cu aer de grea intelepciune.
Iubirea..."Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt..." (Nichita Stanescu). Cuvinte de toate zilele, taceri ce fac poezia iubirii. O echivalenta de nezdruncinat si care-si gaseste valabilitatea in fiecare, prin traire: IUBIRE=POEZIE!
Love is like seasons. In Spring it blooms, in Sommer it grows, in Fall matures, and in Winther it stays preserved until Spring once more.
Iubrea este un subiect pe care multi l-am filosofat, îl filosofăm şi îl vom filosofa în continuare.
Ceea ce pare a fi cel mai mare mister al creaţiei, este pe cat de simplu tot atat de complex. Iubirea este simpla atunci cand este îndreptata asuptra persoanei proprii. Însa în momentul în care ea se exterioritzeaza devine din ce în ce mai complexa. Atât de laborioasa încat ne sperie, asta pentru că înca mai suntem egoişti, dar inevirtabil se trezeşte şi acea daruire totală faţa de persoana iubită, care daca este împartaşita reciproc aduce o iubire şi mai mare. Dar ca şi orice teorema matamatica orice directă are şi o reciproca. Reciproca este adesea cea mai dureroasă , dar viaţa e şi durere nu numai plăcere. Poţi sa fii egoist în a crede că iubirea ta trebuie împartăşita de persoana iubita, şi că ea trebuie lipsita de posibilitatea de a alege în a primi sau nu aceasta iubire. Putem să trăim un vis, dar să nu îi uităm condiţia de vis pe care o are. E nevoie de doi indiferent de ce percepţie avem pentru a forma un tot şi anume un cuplu. În care orice acţiune altruistă sau egoista este simţită în toate intensitaţile şi profunzimile sentimentelor exteriorizate. Deşi ne place sa gandim că iubirea aduce sensul vieţii, ea mai întai de toate aduce nefericre, una profunda şi amară, datorată singurataţii şi bucuria absolută, extaz chiar când există acea comuniune care formează întregul din doua părţi diferite cu un puternic punct comun, centru gravitaţional al persoanelor lor adevarate.
Ca sa continui vorbele Andreei, tot C. Noica spunea ca "Te iubesc atat de mult, incat as putea sa te parasesc". Fac mare caz pe ideea asta.Ce inseamna parasirea in sau intru iubire? si despre ce fel de parasire e aici vorba?
A iubi e a învăţa să zbori fără aripi.
Trimiteți un comentariu